No money, but music!

“M-am săturat de cultură în orice condiţii!”, îmi spune ritos o fină şi autentică melomană, în fapt unul dintre cei doar patru avocaţi timişoreni nelipsiţi de la toate concertele Filarmonicii Banatul. Are, pe deplin, dreptate. De dârdâială, de derizoriu, de florile de plastic pe marginea scenei şi radiatoarele atârnate pe pereţi, de treptele cioplite artizanal, de cimentul jegos şi linoleumul jerpelit m-am săturat şi eu. De săptămâni în şir, la concertele simfonice îţi îngheaţă piculina, vorba unui talentat şi simpatic filarmonist. Din mormanul de şube, şaluri, blănuri, pufoaice, mănuşi, căciuli, Brahms răzbate mai greu la coarda sensibilă. Muzicienii repetă într-un ger crâncen şi într-un cadru horror, cu degete îngheţate pe arcuşuri, suflând aburi prin muştiuc, cu mâinile în mănuşi cu „degete tăiate”. Dar la concert vin eleganţi, la patru ace şi vreo 10 grade. Publicul însă e-nfofolit în ce are mai gros, nu mai frumos. Strănuturile, foşnetul batistelor, scârţăitul scaunelor acompaniază orchestra care acompaniază solista pe care, în rochia lungă, subtire, o acompaniază o viitoare răceală. Un întreg concert al motivelor este cântat, drept argument, de când Filarmonica s-a întors la Capitol: că sunt probleme juridice; că serviciul de patrimoniu nu a refăcut dosarul şi nici acum sala nu e a Primăriei, aşa că nu se poate investi în ea; şi desigur, că no money, no music! Până şi directorului Filarmonicii îi sar capacele de câte ori mai sar siguranţele de la reşouri, de câte ori i se mai taie bugetul sau se mai face, prin ziare, o promisiune edilic-electorală. Cu toate astea, a fost coadă la Fila’ pentru Gabriel Croitoru. Şi la fel va fi şi sâmbătă, 13 februarie, pentru sublima violoncelistă Alexanda Guţu. Căci Vivaldi sparge gheaţa şi cu un violoncel (ca al ei!) se face, indubitabil, primăvara simfonică.

foto (c) fotosen.ro