Follow by Email

A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 19 februarie 2010

Voci proaspete, marfă din Coreea!


Mult înaintea crizei globale, România îşi avea crizele ei, multe. Multe, dar nu mărunte, iar una dintre cele mai acute era, oricât de ciudat ar suna, criza de voci. Penuria de soprane, mezzo, tenori, baritoni, başi face din alcătuirea unei distribuţii cu forţe locale/naţionale pentru un spectacol aflat în repertoriul curent al unei Operei, precum, spre pildă, Aida, Nabucco sau Turandot, o adevărată artă a jongleriei. De Norma, La Rondine, Ottelo sau Parisina d’Este cam greu ar putea fi vorba. Şcolile de muzică îşi au „meritele” lor deosebite în cultivarea acestei crize a vocilor. Desigur, cei mai răsăriţi dintre absolvenţi îşi iau, la prima ocazie, zborul, ca păsările cântătoare, acolo unde, eventual, îi aşteaptă cariere internaţionale, celebritate, contracte luxuriante. Sau măcar un trai decent. Alternativa din cuibul muzical natal e, din păcate, un salariu mizer pe care îl cheltui, eventual, pe chiria unei garsoniere prăpădite, şi cântatul în faţa unui public tot mai îmbătrânit şi blazat. Dintre vocile foarte bune rămase, cine ştie de ce, în ţară, numeri pe degetele interpreţii pentru un rol sau altul. Dacă vrei voci...ţi le creşti. Aşa se face că în perioada 16-21 februarie, tenorul Corneliu Murgu, directorul Operei timişorene, susţine cursuri de interpretare vocală cu 10 tineri solişti coreeni. Rezultatele acestui master-class vor fi prezentate publicului timişorean în 22 februarie, la Gala Masteranzilor, în cadrul primei ediţii a Zilelor Culturii Coreene, eveniment ....exotic şi neaşteptat, realizat cu sprijinul ambasadei din Bucureşti al acestei ţări care sărbătoreşte astfel 20 de ani de relaţii diplomatice cu România.

foto (c) fotosen.ro

miercuri, 10 februarie 2010

No money, but music!


“M-am săturat de cultură în orice condiţii!”, îmi spune ritos o fină şi autentică melomană, în fapt unul dintre cei doar patru avocaţi timişoreni nelipsiţi de la toate concertele Filarmonicii Banatul. Are, pe deplin, dreptate. De dârdâială, de derizoriu, de florile de plastic pe marginea scenei şi radiatoarele atârnate pe pereţi, de treptele cioplite artizanal, de cimentul jegos şi linoleumul jerpelit m-am săturat şi eu. De săptămâni în şir, la concertele simfonice îţi îngheaţă piculina, vorba unui talentat şi simpatic filarmonist. Din mormanul de şube, şaluri, blănuri, pufoaice, mănuşi, căciuli, Brahms răzbate mai greu la coarda sensibilă. Muzicienii repetă într-un ger crâncen şi într-un cadru horror, cu degete îngheţate pe arcuşuri, suflând aburi prin muştiuc, cu mâinile în mănuşi cu „degete tăiate”. Dar la concert vin eleganţi, la patru ace şi vreo 10 grade. Publicul însă e-nfofolit în ce are mai gros, nu mai frumos. Strănuturile, foşnetul batistelor, scârţăitul scaunelor acompaniază orchestra care acompaniază solista pe care, în rochia lungă, subtire, o acompaniază o viitoare răceală. Un întreg concert al motivelor este cântat, drept argument, de când Filarmonica s-a întors la Capitol: că sunt probleme juridice; că serviciul de patrimoniu nu a refăcut dosarul şi nici acum sala nu e a Primăriei, aşa că nu se poate investi în ea; şi desigur, că no money, no music! Până şi directorului Filarmonicii îi sar capacele de câte ori mai sar siguranţele de la reşouri, de câte ori i se mai taie bugetul sau se mai face, prin ziare, o promisiune edilic-electorală. Cu toate astea, a fost coadă la Fila’ pentru Gabriel Croitoru. Şi la fel va fi şi sâmbătă, 13 februarie, pentru sublima violoncelistă Alexanda Guţu. Căci Vivaldi sparge gheaţa şi cu un violoncel (ca al ei!) se face, indubitabil, primăvara simfonică.

foto (c) fotosen.ro